Nézővé válni

Aria cercetării pe care se bazează această lucrare de studii teatrale cuprinde analiza proceselor de percepție în teatrul contemporan, precum și identificarea acelor experiențe teatrale care sunt în mod expres specifice teatrului contemporan. Lucrarea, pe baza tematizării statutului spectatorului, urmărește descrierea cât mai complexă a următoarelor procese și fenomene: văzul, perceperea atmosferei, sonoritatea, procesele formării sinelui și a subiectivității spectatorului. Metodologia generală a cercetării este de natură fenomenologică, cu o orientație interdisciplinară pronunțată. Pe parcursul lucrării sunt aduse în prim plan acele teorii teatrale și fenomenologice, care au repoziționat centrul de greutatea al studiilor de pe analiza structurii speculare a percepției estetice pe cea legată de rezonant a și procesualitatea acesteia. Capitolele lucrării sunt ordonate după cerințele firești ale logicii implicației: încercarea de a depăși bidimensionalitatea imaginii a condus la punerea în discuție a problemelor atmosferei, prin care se realizează o legătură densă între spectatori și imagini. A fost apoi tematizată sonoritatea, care la rândul ei a direcționat studiile spre analiza sistematică a problemelor formării subiectului și a subiectivării traumatice. Cercetarea sinelui – implicit prin utilizarea conceptelor și concepțiilor psihanaliticii – a pus în evidență mecanismele memoriei. În fine, conceptul de subiectivare traumatică este un rezultat al fructificării acestor concepte teoretice și al analizei experienței profesionale, dobândite ca observator sistematic al spectacolelor teatrale.

Lucrarea conturează un parcurs posibil al procesului de percepere al spectacolului teatral contemporan. Subiectivarea traumatică este descrisă ca un proces care se întâmplă în spațiul interacțiunii dintre actor și spectator.

Lucrarea este varianta redactată a tezei de doctorat a autoarei, condusă de Dr. prof.univ. Béres András și susținută cu succes la Școala Doctorală a Universității de Arte din Tg-Mureș.