His/story, Her/story, Theatre Histories

Coeditor: Editura Universitaria din Craiova
Studiile incluse în volum se bazează pe o metodologie comună, și anume metoda Philther, care consideră spectacolul ca obiect al studiului teatral. Interpretăm contextul cultural, particularitățile regizorale și dramaturgice, jocul actorului, imaginea și sunetul exclusiv din perspectiva operei de artă și evidențiem istoria impactului spectacolului. Metodologia de analiză se bazează pe o constatare simplă: dacă istoricii de artă consemnează natura efectului estetic, iar istoria operelor conturează istoria unui gen sau a operei unui creator, atunci și istoriile teatrului trebuie să se concentreze asupra operelor, adică asupra spectacolului teatral. Astfel, în acest volum, cititorii vor găsi analize ale unor opere artistice care, prin explorarea spectacolelor teatrale din Transilvania, Voivodina și Ungaria, scriu o istorie comună a teatrului: istoria teatrului în limba maghiară. Vom reuni cercetările comune ale trei ateliere de teatrologie și vom prezenta cititorilor, în 2026, rezultatele celor trei proiecte Philther-Hub, evidențiind astfel diversitatea viziunilor asupra scrierii istoriei teatrului, pentru care Philther oferă cadrul interpretativ. Puteți citi o analiză despre primul Teatru din Târgu-Mureș, despre un spectacol de dans contemporan, despre drama secolului al XIX-lea, despre particularitățile interpretării lui Molière în perioada socialistă, despre avangarda controlată, despre performativitatea schimbărilor politice; totuși, toate aceste texte au în comun faptul că, prin istoria spectacolelor, ele percep și fac vizibile obiceiurile culturale ale comunității, repertoriul teatral și tradiția exprimării scenice. Studiul introductiv al volumului a fost redactat de Andreas Kotte, care recunoaște particularitățile istoriografiei transmise prin intermediul spectacolelor și poziționează astfel metoda Philther în cadrul științei teatrale contemporane. Tehnica sistematizată a lui Philther, cu cele șase criterii ale sale, permite ca opera de artă să fie corelată fie cu perioada literară, fie cu evenimentele din istoria instituției sau a carierei actorului, dar permite, de asemenea, ca analiza să evidențieze proporțiile eventual diferite dintre cele șase criterii. Punctul forte al volumului constă în faptul că reunește lucrările unor cercetători formați în medii educaționale și științifice diferite, care își desfășoară activitatea oficială în trei țări diferite, în trei limbi – maghiară, română și sârbă –, însă istoria teatrelor ni se prezintă prin prisma limbii maghiare sau a spectacolelor realizate de artiști maghiari. Această limbă maghiară impregnată de multilingvism se simte probabil chiar și în analizele traduse în engleză.