Hősök kultusza: Színházi és filmes emlékezet a romániai magyar kultúrában 1945-1975 között

Lucrarea Cultul eroilor examinează modul în care socialismul de stat din România a utilizat cultul eroilor pentru a forma, influența și dirija memoria culturală și colectivă între anii 1945 și 1975. Potrivit tezei fundamentale a cărții, puterea politică a încercat să construiască o imagine a trecutului conformă cu propriile obiective ideologice, prin reinterpretarea istoriei, selectarea eroilor și crearea cultului acestora.

Cercetarea se concentrează în primul rând asupra culturii teatrale maghiare din România, în special asupra spectacolelor Teatrului Secuiesc de Stat din Târgu Mureș, precum și asupra producției cinematografice românești din perioada studiată. Lucrarea explorează modul în care, între 1948 și 1953, granițele instituționale dintre teatrul profesionist și cel de amatori au devenit tot mai puțin distincte, felul în care noii eroi ai societății socialiste au apărut pe scenă și modul în care dramele istorice au servit ideologia oficială a conviețuirii frățești româno-maghiare.

Cartea analizează în capitole distincte sărbătorile Ady din 1957, evoluția cultului Bolyai la Târgu Mureș, precum și reprezentarea scenică a dramelor istorice scrise de Gyula Illyés, Ágoston Horváth și Károly Kós. Pornind de la teoria locurilor memoriei formulată de Pierre Nora, lucrarea susține că eroii, spectacolele teatrale și comemorările festive pot deveni, la rândul lor, locuri ale memoriei.

Analiza cinematografică urmărește modul în care eroul muncitor și țăran al anilor 1950 s-a transformat în eroul național și în figura conducătorului din filmele istorice monumentale ale anilor 1960–1970. Prin examinarea reprezentării vizuale a morții a opt eroi cinematografici, lucrarea investighează și relația dintre limbajul cinematografic și reprezentarea ideologică.

Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării, bazate pe presa epocii, documente de arhivă, surse privind istoria spectacolelor și analize cinematografice, este că, în ciuda schimbărilor de orientare politică din perioada studiată, cultul eroilor a revenit în mod repetat la modelele ideologice ale anilor 1950. Astfel, teatrul și cinematografia nu s-au limitat la reprezentarea trecutului, ci au participat activ la rescrierea acestuia, la modelarea memoriei colective și la legitimarea puterii politice.